marți, 25 august 2015

Parentingul modern si sentimentul de culpa



In aceasta noua maternitate sentimentul de culpa imi sta ca un ghimpe in talpa. Desi sunt persoana care ia lucrurile relaxat, cu multa incredere in ce pot si reusesc sa fac. Acum sunt coplesita, un sentiment difuz, care doar uneori iese la suprafata constientei, dar il simt acolo, ca Loch Ness ascuns sub apele reci si adanci.

Parentingul asta modern si toate teoriile lui uneori parca sunt prea mult. Am senzatia ca pentru a fi o mama valabila in ziua de azi TREBUIE sa: alaptezi exclusiv, fiind total zen daca bebele are zile in care vrea sa stea la san non-stop, daca are pusee de crestere (de care pana recent nici macar nu stiam ca exista) si se cearta cu tzitzi, sa stau relax, ca trece si asta curand, sa dorm cu bebele in pat, ca asa faceau si suratele mele din vremuri arhaice si asa este bine si sanatos, copilul doarme mai bine, daca ma simte aproape si il feresc de sindromul mortii subite a sugarului, sa nu il las vreodata sa planga, ca se frustreaza si va creste dezechilibrat emotional, daca plange prea mult sa ma intreb cu ce am gresit, caci copiii crescuti cu blandete nu plang (cel putin asa zice teoria si asa pare sa fie la celelalte mamici cu bebei crescuti bland), trebuie sa tin bebele cat mai mult in contact cu mine, sa il port in wrap sau alt sistem din asta cangurigen, caci asa faceau si suratele mele arhaice, asa este natural si bine pentru copii si bebelusii purtati sunt fericiti (asa pare sa fie la mamicile cu bebelusi purtati), sa nu folosesc scutece de unica folosinta, caci textilele sunt ecologice si mai sanatoase pentru fundulet, chiar daca trebuie schimbat copilul mai des si se enerveaza ca e ud, sa nu folosesc servetele umede, ca au o gramada de chimicale, care pot irita pielea bebelusului, sa nu folosesc suzeta, ca interfereaza cu suptul si creeaza obiceiuri proaste, plus e nenaturala si Doamne-fereste, e aiurea sa roada bebele plastic, sa nu ii iau jucarii, ca ii umplu creierul cu inputuri prea multe, colorate, eronate, il bombardez cu stimuli care de fapt nu il dezvolta, sa il las sa se intarce singur si sa curat bucataria de x ori pe zi dupa el, caci o sa imi multumesc mai tarziu cand copilul va manca singur la 2 ani, sa fac attachement parenting si natural parenting si nu-mai-stiu-care parenting, si - sigur am mai uitat ceva ce trebuia neaparat sa fac ...

Ati ametit deja? Si eu, cam tare. Simt ca nu sunt conforma, ca celelalte mamici fac totul instictiv mai bine decat mine, parca la ele vine totul natural, copiii lor nu plang, sunt fericiti si linistiti. Bine, si al meu in genere, dar are orele lui de maraiala, are si ore de plans - aparent de durere, dar uneori e atat de greu sa ghicesti de ii lipseste unui bebelus asa de mic. Si atunci ma scobesc de toate neputintele si imi gasesc atatea lipsuri, ca mama ...

Da, rational sunt constienta ca aberez, dar Loch Ness din cand in cand mijeste un cap din adancurile lui si imi face cu ochiul, ca sa nu uit ca e acolo.

4 comentarii:

  1. Mie vinile mi-au cam trecut. Am inteles ca trebuie sa-mi cresc copilul asa cum ne e bine amandurora.
    Cu alaptatul exclusiv m-am potolit de cand o vad ca incepe sa planga si il scoate din gura scarbita. Mai suge, dar nu stiu pentru cat timp. Primeste lapte praf si n-o fi capat de tara ca nu mor copiii de la lapte praf. Cunosc vreo 3 alimentati exclusiv cu lapte praf si n-au fost raciti decat o data in 3 ani...
    De dormit doarme cu noi doar pentru ca-s eu paranoica si simt nevoia sa o supraveghez. dar si pentru ca patutul nu e chiat langa pat si e un disconfort in plus sa ma deplasez pana la el.
    Sistem de purtare inca n-am, dar o sa am cat de curand, dar, din nou, pentru confortul meu, nu al bebelusului, pentru ca imi e mai simplu sa ma deplasez cu ea la piept decat cu landoul si cu caruciortul dupa mine. plus ca nici nu-mi intra in masina...
    Scutece folosim momentan de la DM. AM avut si Pampers si de la Tesko din Ungaria si au fost bune toate. Servetele umede doar cand mergem la plimbare si trebuie schimbata. deocamdata n-a fost cazul. Acasa, cand face caca o spalam la chiuveta si de pipi cu discuri un pic mai mari decat alea de demachiat, udate cu apa calda.
    Suzeta tocmai am introdus pentru ca are uneori crize de plans inexplicabile si nu se potoleste nici macar la contactul cu pielea sau cu plimbatul in brate. nu abuzam de ea, dar e utila si o calmeaza instant.
    Asa ca vina... la mine nu mai exista.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am incercat la 3 copii toate variantele posibile :) si lapte praf, si suzeta, si carucior, si alaptat ... si toate cele. Dar cumva, cand vezi bebele nemultumit si plangand, inevitabil este sa pui la indoiala totul. Folosesc aici un tu generic, nu ma refer la tine, desigur.

      Ștergere
  2. Gandesti prea mult....alte mamici pe care ai putea face greseala sa le invidiezi atitudinea zen-sigura, sau si mai rau sa consideri ca bebelusii lor sunt mai "altfel" decat al tau, intr-un sens neaparat pozitiv, ei bine, aceste alte mamici nu se cramponeaza atat de teorii si iau zilele pe rand, asa cum vin, nu -si scobesc mintea dupa idei legate de pericolele ce-l pasc pe bebe daca nu bea lapte de la san, daca roade plastic de la jucariile din China, daca sta prea mult in fund de la 4 luni, daca plange prea mult, daca doarme prea putin, daca, daca, daca.....exista daca-uri infinite asemeni unor droburi uriase de sare ce penduleaza deasupra capetelor mamicilor prea grijulii, prea informate, prea dornice sa le mearga totul struna. Cunosc sentimentul.... din nefericire :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, stiu, rational asta afirm si eu, dar culpa asta e ceva dincolo de ratiune, de aceea e si greu de combatut.

      Ștergere