Doar zile mai sunt
pana cand il vom vedea pe Elias. Al treilea copilas, chiar si acum imi vine greu
sa cred ca port o burta maaare si rotunda. Ma bucur de aceste ultime zile, au
ceva special, un fel special de bucurie "pre-partum", o liniste
aparte. Totul e pregatit, totul e asezat, a ramas doar asteptarea.
La inceputul sarcinii
am trecut prin valuri de frici, credeam ca existenta noastra va fi scoasa din
coerenta si echilibrul obisnuit. Si a fost, dar fractalul vietii noastre de
familie a gasit pana acum modele tot mai frumoase de a se reaseza, de a se recrea,
de a creste. Am rezolvat frustrari prin care am trecut la prima sarcina, cand
fiind foarte tanara, privirile piezise ale tuturor m-au apasat si s-au
transformat in rusine. Eram in anul 2 de facultate, sesiunea in luna a 8-a nu a
fost tocmai o veselie. Am amintiri amarui de atunci, dar acum ma uit la Eva si
sunt atat de mandra de ea, de noi.
Am invatat ca si la 35
ani, corpul meu poate gestiona cu brio transformari chiar atat de importante
cum este sarcina. Am fost mai in forma, mai activa in sarcina aceasta decat in
primele si am luat cele mai putine kilograme. Nu am avut greutati, in orice caz
nimic demn de mentionat. Chiar si acum, la 39 saptamani, inca mai pot merge la
birou, cumparaturi, la festivalul de Jazz, sa fac yoga (rutine speciale ptr.
gravide, nu chiar orice), daca nu m-ar incomoda dimensiunea burtii, aproape as
putea sa uit ca sunt insarcinata.
Nu vreau sa vorbesc
anticipator despre etapa nasterii. Gandurile mele despre ea sunt continute in
mintea si inima mea, ma focusez sa realizez ceea mi-am propus. Nu simt nevoia
sa merg catre exterior cu aceasta proiectie, imi doresc ca totul sa convearga
inspre tel, firesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu